Gazele naturale cuprind gazul metan (singur in zacamant) si gazele de sonda sau gazele asociate (care se exploateaza impreuna cu petrolul). Gazul metan constituie una dintre bogatiile naturale cele mai importante ale Romaniei fiind o materie prima valoroasa si totodata un combustibil ideal. In sedimentele miocene din Depresiunea intracarpatica a Transilvaniei s-au format zacaminte de gaz care contin metan in proportie de 98-99% (gazul metan din S.U.A. contine 54-99% metan, cel din Germania 67-97%, iar cel din zona Laque din Franta 80-98%). Prin urmare, gazul metan din aceasta zona este considerat unul dintre cele mai pure din lume, ceea ce face ca acesta sa fie folosit pentru chimizare fara o prelucrare prealabila.
Gazele naturale sunt cunoscute pe teritoriul Romaniei inca din secolul al XVIII-lea („focurile vii” din Transilvania) si au inceput sa fie exploatate in 1908 la Sarmasel si in 1909 la Zau de Campie, Sincai, Saros si Copsa Mica.
Gazul de sonda a fost captat in anul 1908 la Bustenari (judetul Prahova), dupa care exploatarea s-a extins si in alte perimetre petrolifere. In perioada Interbelica s-a extins exploatarea gazului metan in Transilvania, acesta fiind folosit, mai ales, drept combustibil.
Dupa anul 1948, gazele naturale au fost valorificate in scopuri industriale si s-au pus in valoare orizonturi gazeifere noi in spatiul extracarpatic (Campia Romana, Podisul Getic, Podisul Moldovei). Gazul metan este tot mai mult folosit ca materie prima in industria chimica (negru de fum, amoniac etc.).
Cele mai importante rezerve de gaze naturale se afla in Depresiunea Transilvaniei, unde sunt concentrate in peste 20 de domuri avand un continut de 99% metan.
In ultimii 30 de ani au fost puse in valoare resurse gazeifere in Podisul Getic si Campia Romana si zonele de contact ale acestor unitati cu Subcarpatii. Au fost date in exploatare, de asemenea, importante areale in Podisul Moldovei si in Campia Banatului.
