Efectul fluture este un termen utilizat in teoria haosului pentru a descrie in ce mod modificarile de mici dimensiuni sau o stare aparent fara nicio legatura sunt capabile sa influenteze si sa afecteze sisteme mai mari si mai complexe. Termenul provine de la sugestia ca aripile unui fluture din America de Sud ar putea influenta starea de vreme din Texas, insemnand ca pana si cea mai mica actiune dintr-o parte a unui sistem poate avea un efect impresionant asupra altei zone din acelasi sistem. In sens mai larg, efectul de fluture reprezinta un mod de a descrie sistemele de mari dimensiuni, cum ar fi imposibilitatea de a prezice cu exactitate vremea, deoarece exista o multime de variabile necunoscute foarte greu de urmarit.
Originile in prognoza vremii
Conceptul de efect de fluture este atribuit matematicianului si meteorologului Edward Norton Lorenz, care a fost unul dintre primii sustinatori ai teoriei haosului. Lorenz realiza modele climatice globale pe calculatorul sau, iar in speranta de a castiga ceva timp in plus, acesta a a aplicat un model matematic de la mijlocul acestuia, mai degraba decat de la inceput. Cele doua prognoze de vreme rezultate- unul bazat pe intreg modelul si celalalt bazat doar pe jumatate din model, au dat dovada de o divergenta drastica. Lorenz, impreuna cu alti oameni de stiinta, se asteptau ca modelele matematice sa fie identice, indiferent de unde isi incepeau munca. In schimb, variatiile de mici dimensiuni au putut fi vizibile in cele doua modele diferite de calcul.
Intrigat de rezultatele pe care le-a obtinut, Lorenz a inceput sa dezvolte o explicatie matematica care sa demonstreze dependenta sensibila a sistemelor mari, complexe- cum ar fi vremea- fata de lucrurile marunte. Dependenta sensibila inseamna ca intreaga dezvoltare a sistemului depinde de o gama variata de factori, iar pentru a-si simplifica concluziile, Lorenz a inventat explicatia fluturelui- care a devenit extrem de cunoscuta in intreaga lume.
