Lumea in care traim ne face sa fim din ce in ce mai avari dupa bani, sa cerem din ce in ce mai mult de la cine putem, pentru a ne asigura traiul de maine, iar sistemul corupt este cel care ne indeamna sa ii urmam exemplu. Probabil ca majoritatea dintre noi ne-am confruntat cu cazuri unde a trebui sa punem cate ceva in buzunarul unei asistente sau al unui doctor pentru a ne face remarcati intr-un sistem de sanatate bolnav.
Denumit de angajatii sistemului „micul ciubuc”, spaga este probabil tratamentul care ne ramane in postura de pacienti ai spitalelor. In timp ce multi afirma ca „daca nu dai bani, nici nu se uita la tine”, altii spun ca „nu te obliga nimeni sa dai, nu iti impune nimeni sa dai, ci dai de bunavoie”. Si atunci pe cine sa credem? Unde mai este dreptatea? Probabil cu totii am ajuns cel putin o data in spital, fie ca vizitatori, fie ca pacienti si indiferent de situatie am scos cel putin 5 lei pentru a ne face intrarea pana in salonul cu pricina.
Majoritatea pacientilor din spitalele romanesti se plang ca aceasta metoda, de a „premia” cadrele medicale este cea mai intalnita si le asigura o sansa de supravietuire, dar pentru cei mai multi angajati din spitalele publice romanesti, acest lucru nu conteaza decat atunci cand tin o viata in mana si isi pun slujba in pericol.
Lasand la o parte salariile din sistemul medical, care nu sunt standardizate la nivelul Uniunii Europene, dar nu sunt nici cat salariul minim pe economie sau cat pensia unui bunic, orice persoana cu etica si morala din sistemul medical nu trebuie sa uite juramantul pe care l-au facut la intrarea in acest sistem, si acela de a pune viata pacientului pe primul loc.
